Cum au colonizat Brătienii Dobrogea cu români
Aromânii au fost printre coloniştii aduşi în Dobrogea de Sud. Ulterior, după cedarea Cadrilaterului, mulţi dintre ei s-au mutat din nou, pentru a rămâne în interiorul graniţelor României.
Una dintre temele evitate de istoriografia oficială este cea a colonizărilor cu populaţie românească a Dobrogei. În ciuda manualelor de istorie, intrarea Dobrogei în componenţa României în anul 1878 pare să fi fost mai curând un accident istoric decât rezultatul unei strategii deliberate a liderilor românilor.
În anul 1877, avea să izbucnească războiul ruso-turc, la care a participat şi România, în calitate de aliată a Rusiei, cu scopul de a-şi dobândi independenţa. Participarea României la război a fost stabilită prin intermediul unei convenţii diplomatice, prin care Rusia se obliga, printre altele, să garanteze integritatea teritorială a României, care includea Muntenia, Oltenia, Moldova şi trei judeţe din sudul Basarabiei.
Monedă de schimb
După victoria asupra turcilor, prin tratatele de pace de la San Stefano şi Berlin, Rusia ţaristă şi-a încălcat obligaţia de a respecta integritatea teritorială a României şi a ocupat cele trei judeţe din sudul Basarabiei, care reveniseră Moldovei în anul 1856, în urma Războiului Crimeii.
Pentru a oferi o aparenţă de onorabilitate acestei încălcări, Rusia a oferit României Dobrogea, ca un fel de compensaţie. Liderii politici români nu au fost deloc încântaţi de acest schimb. Dobrogea, o provincie de graniţă a Imperiului Otoman, era subdezvoltată din punct de vedere economic şi locuită de o populaţie majoritar musulmană, rezultată în urma colonizărilor şi convertirii la Islam a unui număr mare de creştini din provincie. Bineînţeles, în Dobrogea trăiau şi mulţi creştini, dintre care majoritatea era românească. Documentele epocii arată că premierul României, Ion C. Brătianu, s-a opus vehement cedării Basarabiei de Sud. Opoziţia sa i-a iritat pe reprezentanţii Rusiei, care oferiseră iniţial o suprafaţă mai mare României drept compensaţie, inclusiv oraşul Silistra. În cele din urmă, ruşii au redus teritoriul oferit drept compensaţie României şi au ameninţat că, dacă opoziţia lui Brătianu va continua, nu vor mai oferi nimic. Aşa că, în cele din urmă, premierul român a acceptat schimbul de teritorii.
Preluarea Dobrogei de către România a generat mişcări importante de populaţie. Mulţi dintre turcii şi tătarii din Dobrogea au emigrat în Imperiul Otoman. La fel au făcut şi arabii din Dobrogea, care fuseseră colonizaţi de puţină vreme de către otomani.
Colonişti în locul turcilor plecaţi
Pentru a-i înlocui pe emigranţi, Ion C. Brătianu s-a gândit să îi aşeze în Dobrogea pe românii rămaşi în afara graniţelor României. „Brătianu le-a oferit românilor din sudul Basarabiei, mai ales funcţionarilor, intelectualilor şi celor care, în general, refuzau să rămână în teritoriile ocupate de Rusia, posibilitatea de a se stabili în Dobrogea depopulată de desele războaie şi de emigrări", spune istoricul Leonard Horvath. De asemenea, mulţi dintre ardelenii care ajungeau cu turmele de oi, în transhumanţă, în Dobrogea, au fost încurajaţi să se stabilească definitiv în noua provincie românească. Coloniştii români au fost împroprietăriţi cu terenuri abandonate de turcii emigraţi.
În doar câteva decenii, economia Dobrogei s-a dezvoltat extrem de mult, ca rezultat al investiţiilor României în infrastructură, adică în obiective precum portul Constanţa ori podul de la Cernavodă. Compoziţia etnică a provinciei s-a schimbat rapid, iar românii au redevenit majoritari pe acest teritoriu. În tot acest timp, în Dobrogea de Sud, cunoscută şi sub numele
de Cadrilater, Bulgaria a adoptat o politică similară. În locul turcilor emigraţi, au fost colonizaţi slavi, aduşi din sudul Balcanilor. Românii din oraşe precum Silistra ori Durostor au fost încurajaţi să emigreze în Dobrogea de Nord.
Al doilea val
Însă Cadrilaterul avea să ajungă în componenţa României după 35 de ani de stăpânire bulgărească, prin tratativele de pace care au pus capăt celui de-al doilea război balcanic, în 1913, război în care România a îngenuncheat Bulgaria. În Cadrilater a avut loc, în perioada interbelică, un al doilea val de colonizare, realizat cu ajutorul lui Ion I.C. Brătianu, fiul şefului Guvernului României care proclamase independenţa de stat. De data aceasta, au fost aduşi aromânii din nordul Greciei. Politica oficială de colonizare a Guvernului de la Bucureşti a fost inaugurată în anul 1925. Practic, aromânii stabiliţi în Cadrilater au fost victimele unui context istoric.
După primul război mondial, Grecia a încercat să câştige controlul asupra unor zone din Asia Mică, locuite încă din Antichitate de etnici greci. Însă Grecia a pierdut războiul cu Turcia, iar din Asia Mică au fost evacuaţi 1,3 milioane de greci. Mulţi dintre aceştia au fost colonizaţi de statul elen în nord, exact în teritoriile locuite de aromâni. Sub presiunea noilor veniţi, zeci de mii de aromâni şi meglenoromâni au decis să emigreze în România. În Cadrilater, ei au fost împroprietăriţi cu terenuri care aparţineau statului roman.
Două exoduri în 15 ani
Aromânii au stat în Dobrogea de Sud doar 15 ani. În anul 1940, Bulgaria a reintrat în stăpânirea Cadrilaterului, iar aromânii au fost nevoiţi să îşi abandoneze din nou gospodăriile şi să înceapă un nou exod către nord, pe teritoriul României de azi. Mulţi dintre aromânii care au rămas în Dobrogea de Sud au devenit victimele persecuţiilor autorităţilor bulgăreşti sau cel puţin aşa relata presa românească din perioada celui de-al doilea război mondial.
de
CLAUDIU PADUREANsursa: www.romanialibera.ro 
Acasa 
Căutare 
Înregistrare 
Conectare 
Vin Mai 16, 2014 6:06 am Scris de Geta
...ma dor ochii...