Taierea capului Sfântului Ioan Botezatorul

Astãzi, crestinii prãznuiesc Tãierea capului Sfântului Ioan Botezãtorul, ca sãrbãtoare a tristetii, pentru cã în aceastã zi a avut loc sfârsitul martiric al Sfântului Ioan Botezãtorul, cu prilejul unui ospãt împãrãtesc. Acesta este motivul pentru care în aceastã zi se tine post, în orice zi a sãptãmânii s-ar întâmpla sã cadã.

Ioan a fost cel considerat vrednic nu doar de a-l vedea pe Mântuitor, al cãrui Înaintemergãtor fusese pus, ci chiar sã Îl boteze în Iordan si sã fie martorul descoperirii Sfintei Treimi. Sfântul Ioan nu se temea sã adreseze reprosuri aspre lui Irod Antipa, tetrarhul Galileii, om lipsit de rusine si dezmãtat, care se cãsãtorise cu Irodiada, sotia fratelui sãu, Filip, cu care avusese o fatã, Salomeea. Acesta este motivul pentru care Irodiana nutrea o ranchiunã puternicã împotriva lui Ioan si voia sã îl omoare. Era însã împiedicatã de Irod, care îl proteja, ca bãrbat drept si sfânt, dar mai ales pentru cã se temea de poporul care îl cinstea pe Ioan ca pe un trimis al lui Dumnezeu. În cele din urmã, Irodiada cea perfidã îsi atinse scopul si facu astfel încât Profetul sã fie dus la închisoare, în fortãreata din Macheronte. Când fu aniversarea zilei de nastere a regelui, acesta invitã pe notabilii regatului sãu la un mare ospãt. Salomeea dansã cu voluptate în fata mesenilor acestui banchet si ea plãcu privirii desfrânate a tatãlui sãu, care îi jurã sã îi dea ca recompensã orice i-ar cere, chiar dear fi jumatate din regatul sãu. La sfatul mamei sale, tânãra ceru sa îi fie adus imediat pe un platou capul lui Ioan Botezãtorul. Regele se simti încurcat, dar din cauza jurãmântului, se decise sã îl omoare pe Cel Drept. Sentinta fu pe loc executatã, si capul Sfântului Ioan fu adus, sângerând, pe un platou, în sala de ospãt. Ucenicii Sfântului venirã sã îi ia trupul si merserã sã îl îngroape în Sevastia, apoi se duserã sã îl înstiinteze pe Iisus. Abia mult mai târziu Moastele Sfântului Înaintemergator furã regãsite în mod miraculos, pentru a rãspândi harul asupra credinciosilor care li se închinã.

Obiceiuri si traditii legate de aceasta zi

Sfântul Ioan de Toamnã, cum i se mai spune sãrbãtorii în popor, aduce cu sine o seamã de interdictii asupra tãiatului fructelor si legumelor care au formã rotundã sau alimentelor ce amintesc de sângele vãrsat. Se spune cã Irod i-a taiat capul pe curechi. De aceea se posteste, nu se mãnâncã poamã rosie si varzã (curechi) rosie, nici fierturã. Astãzi se împart mere, pere, castraveti. În aceastã zi nu se taie nimic cu cutitul, ci totul se rupe cu mâna. Nu e bine sã se mãnânce fructe rotunde sau cu o cruce (nuci, pepene), nu se bea vin rosu, nu se mãnâncã fructe sau legume rosii. O datinã dintre cele mai uzitate la poporul român este tinerea postului negru în rãstimpul de la tãierea capului Sfântului Ioan, 29 august, pânã la Înãltarea Sfintei Cruci, 14 septembrie. Prin acest post, credinciosii cred cã îsi mântuiesc sufletul de cele mai grele pãcate fãcute în viatã. Acest post se tine cu mâncarea în fiecare zi a unei turte de grâu sau turte de mãlai, coaptã pe cãrbuni, pe care singur cel ce posteste trebuie sã o facã si sã o coacã. Nu e apoi permis sã o taie, ci totdeauna, mâncând, sã o rupã, pãstrându-se restul rãmas de la mâncare jos, pe pãmânt, sub icoana sfântã. Românii cred cã este bine sã tii acest post pentru cã vei fi ferit de boli.



Monitorul

Acum 3 ani eram in Egipt, la Muntele Sinai. Acolo m-am impartasit, la Manastirea Sf. Ecaterina. Doamne, ce mult imi pare ca a trecut...

Nu, pe 28 eram la Sinai, ca pe 29, de pe la5-6 dimineata, eram la Ierusalim, la Biserica Sf. Maria Magdalena. Mihai s-a impartasit acolo.

E construita pe Muntele Maslinilor, in Gradina Ghetimani. Se zice ca acela era locul unde obisnuia Iisus sa se retraga si sa se roage.

Imi amintesc cum maica, matusa lui Mihai, m-a plasat cu camera in "centrul evenimentelor", sa filmez tot-tot-tot. A fost o slujba deosebita, cu ritualuri ciudate pentru mine, cu personaje de toate natiile, colorate si pitoresti. Totul in jurul Patriarhului Teofil, prezent acolo(cel care s-a gandit anul asta ca Patriarhul Daniel nu mai merita sa fie fie pomenit de ei, din pricina unor incurcaturi anterioare, neclarificate inca...). Am fost zeloasa, m-am executat, sa multumesc maicuta, asa ca am rezistat vreo trei ore(spatiul era mare, dar insuficient pentru miile de oameni care tineau sa fie acolo, asa ca de la o vreme mi s-a facut rau de la fumul de lumanari, desi aveau sistem de ventilatie).

Trebuie sa caut fotografii de atunci, sa vedeti ce amestec universal - de religii, de vesminte, de obiceiuri... Ce ritualuri interesante... (pacat ca nu intelegeam nimic ) La 10 sau 11 locul trebuia eliberat, incepeau slujba altii. Urmau rusii, grecii, copții -cu o organizare perfecta...